cum ii explici unui copil de ce mor oamenii?
la intrebarea fetitei mele, "eu de ce nu am tataie ca ceilalti copii din parc?", acum vreo 2 ani, i-am explicat doar ca s-a dus la cer, si de acolo de sus, are grija de noi.
dar au mai trecut cateva luni si intrebarea a venit iar, de data asta insotita de inca multe altele
- dar de ce a plecat acolo sus, nu a vrut sa stea sa se joace cu mine?.
- sunt sigura ca daca ar fi trait, i-ar fi placut tare mult sa se joace cu tine.
- pai si atunci de ce a plecat?
- vezi tu, cateodata, chiar daca noi nu vrem sa se intample asta, unii oameni pleaca de langa noi si se duc la ingeri
- pai de ce fac asta?
- unii dintre ei sunt bolnavi, altii sunt batrani, altii au accidente .....
- adica li se termina viata din ei?
- oarecum, putem spune si asa ......
- dar cand stiu ca li se termina viata?
- pai din pacate ei nu prea stiu, decat poate atunci cand sunt batrani ... uneori, insa, nu stiu .....
intr-o seara, trecand pe langa statuia lui George Enescu din piata cu acelasi nume, ma intreaba copila cine e in statuie. ii spun, dar imi incep explicatiile cu "a fost ...". de unde copila trage concluzia ca nu se mai afla printre noi zi zice: "deci nu a mai avut viata in el".
cred ca e si asta un mod de a vedea lucrurile si se pare ca pentru cei 5 ani ai sai, deocamdata explicatia aceasta functioneaza. vedem noi mai incolo, desi imi doresc din tot sufletul sa nu am ocazia sa vorbesc prea des/curand despre asta.
vineri, 31 ianuarie 2014
luni, 6 ianuarie 2014
Multu! - Cu pla!
Urasc aceste prescurtari. si probabil ca pe principiul "de ce ti-e teama, de aia nu scapi!", usor adaptat situatiei mele, inainte de sarbatori aud ca incepe copila sa imi raspunda tot mai des cu "Multu!".
la mine nu a auzit niciodata aceste vorbe, pentru ca eu consider ca sunt niste prescurtari fara rost. ne e lene sa folosim cuvintele intregi? suntem atat de ocupati in aceasta era a vitezei si tehnologiei, incat nici nu mai avem timpul si rabdarea sa vorbim cum trebuie? sau e un trend la care trebuie sa ne aliniem?
inteleg ca unor persoane li se pare amuzant sa foloseasca aceste "expresii", altora cool. ei bine, eu mi-am indrumat copila sa vorbeasca corect si sa gaseasca alte modalitati in care sa se alinte, ca la acest trend nu am de gand sa ader. mi se pare useless si not funny :)
sa aveti o zi pe placul vostru!
la mine nu a auzit niciodata aceste vorbe, pentru ca eu consider ca sunt niste prescurtari fara rost. ne e lene sa folosim cuvintele intregi? suntem atat de ocupati in aceasta era a vitezei si tehnologiei, incat nici nu mai avem timpul si rabdarea sa vorbim cum trebuie? sau e un trend la care trebuie sa ne aliniem?
inteleg ca unor persoane li se pare amuzant sa foloseasca aceste "expresii", altora cool. ei bine, eu mi-am indrumat copila sa vorbeasca corect si sa gaseasca alte modalitati in care sa se alinte, ca la acest trend nu am de gand sa ader. mi se pare useless si not funny :)
sa aveti o zi pe placul vostru!
Cum sa iti cresti copilul!
Pe bune?! si raspunsul copilului meu: "Serios ca pe bune!".
la multi ani, sa aveti un 2014 asa cum vi-l imaginati.
aparent nu am stofa de blogger, probabil din lene, nu am idei care sa schimbe lumea, nu am talent scriitoricesc etc etc.
dar am decis sa scriu astazi despre acest subiect "controversat". voi stiti cate carti/ghiduri/reviste/blogguri/forumuri/ ../ .../ exista pe aceasta tema? si mai mult decat atat, voi stiti cati oameni le cumpara si incearca sa urmeze intru totul litera legii, ma rog a cartii/forumului /.. / ... etc? ei bine, foarte multi. si foarte multi care se mandresc cu asta.
don't get me wrong, nu am nimic impotriva cititului de carti sau a primirii de sfaturi, de guidelines in cresterea copilului. si eu am mers la psiholog cu copilul, sa ne spuna daca evolutia este buna, sa ne invete cum sa ne purtam cu copilul astfel incat sa aiba o dezvoltare emotionala si a inteligentei OK. asta pentru ca eu am tot sperat ca in momentul nasterii, voi primi cumva si "manualul de instructiuni" pentru copilul aferent. dar nu a fost asa. a venit copilul si ia de te descurca.
cum poti sa aplici tuturor copiilor un tipar, un model de dezvoltare pe care l-ai gasit intr-o carte? cum poti sa dai sfaturi "fa asta, ca la copilul meu a mers"? nu merge si va spun asta din proprie experienta. cel mai bine este sa te adaptezi din mers, sa vezi ce merge pentru tine si copilul tau si sa incerci sa make the most of that.
si ma refer aici la cei care cred ca daca au cumparat o biblioteca intreaga de carti de specialitate si au facut din cartile respective cartile lor de capatai, gata si planul de crestere a copilului. ei bine, nu e chiar asa. si spun asta pentru ca am vazut in jurul meu mamici si tatici care cred cu tarie ca daca un doctor/profesor/specialist in domeniu a publicat o lucrare, ei bine, trebuie sa urmam ce scrie acolo. bun, si cand vezi ca toate efoturile tale au dus la un comportament al copilului care te face sa ocolesti cateva luni bune anturajul in care a avut loc "evenimentul"?! ce faci, te incapatanezi in cititul cartilor, poate gasesti acolo reteta pentru respectivul comportament.
ei bine, eu sunt de parere ca nu o vei gasi. eu sunt de parere, fara a fi vreo specialista in domeniu, ca cel mai usor este cand stai si iti asculti si privesti copilul si el/ea iti va indica traseul pe care trebuie sa il urmati astfel incat sa aveti o dezvoltare frumoasa si echilibrata. nu ma voi apuca sa dau sfaturi de crestere a copilului, pentru ca in ziua de azi, copiii sunt/au personalitati atat de puternice, incat mi se pare imposibil sa aplici vreun tipar, dar intotdeauna voi milita pentru ascultarea/observarea/intelegerea nevoilor si comportamentului copilului.
din nou, va doresc un an bun si cu impliniri!
la multi ani, sa aveti un 2014 asa cum vi-l imaginati.
aparent nu am stofa de blogger, probabil din lene, nu am idei care sa schimbe lumea, nu am talent scriitoricesc etc etc.
dar am decis sa scriu astazi despre acest subiect "controversat". voi stiti cate carti/ghiduri/reviste/blogguri/forumuri/ ../ .../ exista pe aceasta tema? si mai mult decat atat, voi stiti cati oameni le cumpara si incearca sa urmeze intru totul litera legii, ma rog a cartii/forumului /.. / ... etc? ei bine, foarte multi. si foarte multi care se mandresc cu asta.
don't get me wrong, nu am nimic impotriva cititului de carti sau a primirii de sfaturi, de guidelines in cresterea copilului. si eu am mers la psiholog cu copilul, sa ne spuna daca evolutia este buna, sa ne invete cum sa ne purtam cu copilul astfel incat sa aiba o dezvoltare emotionala si a inteligentei OK. asta pentru ca eu am tot sperat ca in momentul nasterii, voi primi cumva si "manualul de instructiuni" pentru copilul aferent. dar nu a fost asa. a venit copilul si ia de te descurca.
cum poti sa aplici tuturor copiilor un tipar, un model de dezvoltare pe care l-ai gasit intr-o carte? cum poti sa dai sfaturi "fa asta, ca la copilul meu a mers"? nu merge si va spun asta din proprie experienta. cel mai bine este sa te adaptezi din mers, sa vezi ce merge pentru tine si copilul tau si sa incerci sa make the most of that.
si ma refer aici la cei care cred ca daca au cumparat o biblioteca intreaga de carti de specialitate si au facut din cartile respective cartile lor de capatai, gata si planul de crestere a copilului. ei bine, nu e chiar asa. si spun asta pentru ca am vazut in jurul meu mamici si tatici care cred cu tarie ca daca un doctor/profesor/specialist in domeniu a publicat o lucrare, ei bine, trebuie sa urmam ce scrie acolo. bun, si cand vezi ca toate efoturile tale au dus la un comportament al copilului care te face sa ocolesti cateva luni bune anturajul in care a avut loc "evenimentul"?! ce faci, te incapatanezi in cititul cartilor, poate gasesti acolo reteta pentru respectivul comportament.
ei bine, eu sunt de parere ca nu o vei gasi. eu sunt de parere, fara a fi vreo specialista in domeniu, ca cel mai usor este cand stai si iti asculti si privesti copilul si el/ea iti va indica traseul pe care trebuie sa il urmati astfel incat sa aveti o dezvoltare frumoasa si echilibrata. nu ma voi apuca sa dau sfaturi de crestere a copilului, pentru ca in ziua de azi, copiii sunt/au personalitati atat de puternice, incat mi se pare imposibil sa aplici vreun tipar, dar intotdeauna voi milita pentru ascultarea/observarea/intelegerea nevoilor si comportamentului copilului.
din nou, va doresc un an bun si cu impliniri!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)