marți, 10 februarie 2015

impactul unor vorbe

fetita mea merge la scoala. suntem parintii mandri ai unei scolarite in clasa 0. totodata suntem parintii tristi ai unei scolarite in clasa 0.

stiu ca regula e regula, ca programul e program. am auzit de cand am inceput scoala (bineinteles ca am inceput-o toti 3 si bunicii din dotare pe langa noi :) ) ca trebuie sa ii invatam pe cei mici sa respecte programul, sa respecte institutia scolii, pe profesori etc etc. si in parte, in cea mai mare parte, sunt de acord.

dar suntem in situatia in care copilul se trezeste la 06.45 am, sa aiba timp sa manance, sa se spele, sa se imbrace, sa ii prind parul si sa iesim pe usa la 07.25, cel mai tarziu, asa incat la 8 sa fie in banca, pregatita pentru o noua zi. si cu dor de invatat si cu entuziasm pentru nou si cu chef de joaca cu colegii in pauze. si ma bucuram cand imi povestea de la scoala, ce a mai invatat, ce ore a mai facut (intr-o zi mi-a spus ca a facut romana pe caiet de matematica - am deslusit misterul, era caietul tip II, dar mi s-a parut foarte amuzant). dupa care merge la after-school, de unde o ia tati la 06.00 pm, de unde mergem cu totii acasa. deci plecam toti 3 la 07.30 am, ne intoarcem tot cam asa, in jur de 07.30 pm. si e iarna, si frig si urat.

si intr-o zi de vineri am hotarat sa nu o mai duc la scoala, pentru ca urma sa mearga cu gradinita la circ, iar spectacolul era in prima parte a zilei.

mersul doar la gardi insemna ca ne puteam trezi la ora 08.00. ceea ce am si facut, iar reactia copilei cand s-a trezit imi da inca de gandit si acum, dupa o luna de la eveniment: "doamne, mami, de cand nu m-am mai trezit eu pe lumina!!!!".

cum sa reactionez? ce sa se intample in sufletul meu de mama de copil de 6 ani, care sta plecat de acasa cat un adult angajat cu norma ceva mai mult decat intreaga? ce sa ii spun? cum sa imi fie usor sa o mai trezesc si lunea urmatoare, si toata saptamana/luna/anul urmator la 06.45, cand stiu ca afara e intuneric, iarna frig, toamna ploaie etc. va mai creste, ii va fi mai usor, poate?!  dar pe mine replica ei ma urmareste si ma face sa ma intreb daca chiar trebuie sa ii trezim atat de devreme si sa ne asteptam din partea lor la rezultate spectaculoase, cand ei ajung la scoala semi-adormiti.

stiu ca trebuie respectate un program si o programa, stiu ca depindem de clase, de spatiu, de doamnele invatatoare, dar sunt niste copii de 6 ani, care se trzesc cu noaptea in cap, cum se spune, ca sa se obisnuiasca cu scoala, in aceasta clasa 0. pai cu obisnuinta din asta, ce ne mai facem cand ajungem in clasa I, II, III etc si ne mai pierdem din entuziasm, ne mai plictisim, ne mai ... si nu ma refer doar la noi, parintii, ci la piticii care se pornesc acum pe drumul cunoasterii si trebuie sa isi mentina interesul viu pana cand termina facultatea/masterul/doctoratul/ / / / /  .....

greu, dom'le, greu, ca sa parafrazez clasici in viata.

sa aveti o zi pe placul vostru!