e dur spus, dar ca sa ma fac clar inteleasa.
avem urmatoarea situatie: auzi o discutie despre ceva ce trebuie facut. dupa care, la scurt timp, te duci la sef si ii prezinti "ideea" ta. adica ii povestesti ce/cum/cand trebuie facut exact lucrul despre care ai auzit vorbindu-se. daca seful nu stie ca tu tocmai ai auzit discutia, esti apreciat, est proactiv si te implici, bravo. doar ca e posibil uneori sa te afirmi in detrimentul altora. ce faci? te afirmi, cu riscul sa il pui pe celalt intr-o situatie mai anapoda, sau iti vezi interesul propriu si te afirmi no matter what? ei bine, eu inca mai lupt cu mine sa ma conving ca eu sunt cea mai importanta, dar inca nu reusesc.
si ar mai fi o situatie: "eu nu am stiut, nu mi-a spus nimeni". v-ati intalnit cu asa ceva? delegi un task, dupa care faci follow-up, ca sa folosesc termeni corporatisti la moda. si intrebi in stanga si in dreapta si ti se spune ca nimeni nu stie despre ce e vorba. tu stii foarte bine ce/cui ai transmis, dar te trezesti cu un astfel de raspuns. cum reactionezi? iar daca in incercarea ta de a afla ce si cum NU s-a intamplat, primesti mai departe alte explicatii care te aduc intr-o stare pe care nu o pot exprima in cuvinte elegante. adica "poate mi-ai spus, dar am uitat. acum, daca am uitat, ce sa mai fac?!". si atunci te intrebi pe tine insuti/insati "eu acum ce fac? ma enervez si reactionez cum nu imi sta in fire? sau ma calmez si remediez ce se mai poate remedia si explic ce si cum?!". dificil, pentru ca suntem atat de diferiti si avem pareri/reactii atat de diferite, incat nicio situatie nu seamana cu alta, nicio persoana nu seamana cu alta si nu poti aplica un tipar. experinta ajuta? poate ... poate niste cursuri de stres management, comunicare, relationare ..... astept sugestii/pareri/sfaturi.
sa aveti o zi pe placul vostru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu