da, da, stiu .....

eu si sotul meu suntem parinti mai nonconformisti. la noi rar functioneaza regulile clasice de crestere si educare a copilului.

trebuie mereu sa gasim metode proprii, sa adaptam din mers si sa improvizam ca sa obtinem rezultatele dorite.

in ultima vreme, ne confruntam insa cu o incapatanare iesita din comun a copilei noastre, care de fiecare data cand face ceva nepotrivit, pana sa apucam noi sa ne spunem parerea, spune ea "da, da, stiu ca nu trebuia sa fac asta", "da, da, stiu ca nu am voie", "da, da, stiu ca e vina mea". si ne cam lasa fara replica.

e un fel de a-si asuma greseala, dar de multe ori ne cam taie elanul si ne cam lasa fara vorbe. ce sa ii mai spui? ca daca ea stie deja ca nu a procedat bine, degeaba ii mai spun eu. da, vin si completez cu de ce nu a fost bine, cum sa facem data viitoare ca sa fie bine etc. dar parca nu mai am aceeasi autoritate cand "isi pune cenusa in cap", cum spunem noi, romanii.

o fi o etapa in dezvoltarea personalitatii ei, o fi ceva obisnuit la copii, o fi bine, n-o fi bine?! nu prea stiu cum sa reactionam, pentru ca nici nu vreau sa ii tai elanul, adica daca a inteles ca nu e bine si isi asuma asta, mi se pare cam redundant sa ii mai povestesc si eu inca o data. pe de alta parte, daca nu intervin suficient de ferm, nici nu vreau sa creada ca daca isi asuma greseala, ramane asa si nu mai dezvoltam subiectul, si astfel sa se obisnuiasca ca nu prea sunt consecinte, indiferent ce face, daca isi asuma fapta/vorba.

deci, cum e mai bine sa abordam copiii din ziua de astazi? eu inca mai lucrez la gasirea raspunsului potrivit.

sa aveti o zi pe placul vostru!

Merg la sala!

da, stiu, nu e o stire de interes national.

dar m-a surpins destul de tare reactia oamenilor cand au aflat ca merg. am primit reactii de la "bravo, trebuie sa iti mai dezmortesti muschii si sa pui sangele in miscare" (de la prietena mea, doctorita, care se gandeste la bunastarea noastra fizica si psihica), la "cum reusesti sa iti gasesti timp?" (de la o cunostinta, care inca nu are copii si nu intelege cum poti sa ai un job full-time, casa cat de cat in ordine, mancare in frigider si copilul entertained fara TV, calculator, tableta etc.)

desigur, mai sunt variantele:

- "vrei sa slabesti?" sau varianta eleganta "dar nu ai nevoie sa slabesti!"
- "of, si eu vreau sa merg, dar nu gasesc niciodata timp"
- "am fost si eu de cateva ori, dar nu mi se potriveste" - si aici intra orice categorie de sala, fie zumba, fitness, aerobic, kangoo etc etc
- "mi-am facut si eu abonament, dar inca nu am ajuns" - prin asta am trecut si eu de cateva ori si cand am realizat ca banutii aia pot fi folositi cu rost in alta parte, am decis ca atunci cand fac abonamentul, chiar sa il folosesc.

mersul la sala este o adevarata provocare. desi, in timpurile noastre se zice ca noi, corporatistii, avem pe to do list-ul zilnic mersul la sala si mancatul de frunze. eu recunosc ca mi-a fost foarte greu sa ma mobilizez. si nu m-am mobilizat din motive de "vrei sa slabesti?", ci pentru ca sunt foarte "ruginita". mi-e greu sa urc doua scari fara sa rasuflu greu, nici sa merg pe jos o distanta mai lunga nu mi se pare floare la ureche, ca sa nu mai spun de exercitii fizice la intervale regulate de timp. si pentru ca am gasit un bazin de inot unde merge copila, care are si cateva sali de diverse in aceeasi incinta, cat copila inoata, eu fac chestii. si recunosc ca mi se pare destul de greu, cel putin acum, ca sunt la inceput. ca sa nu mai spun de febra musculara, care te pune la pat mai ceva decat gripa - asta pentru ca odata intins in pat si febra instalata, sa te vad eu cum te mai ridici, ca eu sunt motiv de distractie pentru ai mei cu schemele pe care le fac ca sa ajung in pozitie verticala.

acesta nu este un manifest pentru mersul la sala. fiecare decide/stie daca are nevoie sa mearga la sala, daca poate sa o faca si daca ii este benefic sau nu. dar mi se pare interesanta reactia celor din jur cand tu te hotarasti sa incepi. si odata ce ai inceput, sa vezi cum vin replicile de sustinere:

- "keep up with the good work!"
- "sa nu renunti, ca e pacat daca tot te-ai apucat!"
- "poate daca ti-e ok tie, ma apuc si eu"

si altele asemenea. ei bine, cel putin deocamdata, ma mai duc la sala si incerc sa mai culeg impresii de la cei din jur.

sa aveti o zi pe placul vostru! cu sau fara mers la sala :)