da, da, stiu .....

eu si sotul meu suntem parinti mai nonconformisti. la noi rar functioneaza regulile clasice de crestere si educare a copilului.

trebuie mereu sa gasim metode proprii, sa adaptam din mers si sa improvizam ca sa obtinem rezultatele dorite.

in ultima vreme, ne confruntam insa cu o incapatanare iesita din comun a copilei noastre, care de fiecare data cand face ceva nepotrivit, pana sa apucam noi sa ne spunem parerea, spune ea "da, da, stiu ca nu trebuia sa fac asta", "da, da, stiu ca nu am voie", "da, da, stiu ca e vina mea". si ne cam lasa fara replica.

e un fel de a-si asuma greseala, dar de multe ori ne cam taie elanul si ne cam lasa fara vorbe. ce sa ii mai spui? ca daca ea stie deja ca nu a procedat bine, degeaba ii mai spun eu. da, vin si completez cu de ce nu a fost bine, cum sa facem data viitoare ca sa fie bine etc. dar parca nu mai am aceeasi autoritate cand "isi pune cenusa in cap", cum spunem noi, romanii.

o fi o etapa in dezvoltarea personalitatii ei, o fi ceva obisnuit la copii, o fi bine, n-o fi bine?! nu prea stiu cum sa reactionam, pentru ca nici nu vreau sa ii tai elanul, adica daca a inteles ca nu e bine si isi asuma asta, mi se pare cam redundant sa ii mai povestesc si eu inca o data. pe de alta parte, daca nu intervin suficient de ferm, nici nu vreau sa creada ca daca isi asuma greseala, ramane asa si nu mai dezvoltam subiectul, si astfel sa se obisnuiasca ca nu prea sunt consecinte, indiferent ce face, daca isi asuma fapta/vorba.

deci, cum e mai bine sa abordam copiii din ziua de astazi? eu inca mai lucrez la gasirea raspunsului potrivit.

sa aveti o zi pe placul vostru!