in excursie

astazi fetita mea este plecata in excursie cu scoala. nu este nici prima excursie si cu siguranta nu va fi nici ultima. prima data cand a fost plecata, am avut ceva emotii, trebuie sa recunosc. insa acum, fiind deja a patra excursie, cred, m-am "calit". cu toate acestea, nu pot sa inteleg - de ce copilul nu reactioneaza la instructiunile noastre? am rugat-o, atunci cand ajunge la destinatie, sa imi dea si mie un telefon, sa stiu ca este bine si ca incepe distractia.

am incercat sa ii explic ca stau cu ceva griji pana ajunge, sunt totusi niste copii de 6 - 7 anisori, care nu stiu sa isi poarte singuri de grija. ghici ce? a uitat complet sa ma sune. si mai mult decat atat, telefonul este in rucsac, care rucsac evident ramane in autocar, ca sa se poata ei juca in voie. si mami suna si suna si suna si copila nu raspunde. si tati o suna pe mami sa o intrebe daca a vorbit cu copila si, bineinteles, mami nu a avorbit :)

stau si ma intreb, cand eram noi mici si plecam in excursie, ce faceau parintii nostri? nu existau telefoane mobile, nu aveam cum sa trimitem un sms cu "am ajuns bine" .... sigur, si ei isi faceau griji, dar am senzatia ca acum, cand exista atatea cai de comunicare, grija e mai mare. asta pentru exista telefonul care suna si la care nu raspunde copilul. atunci cand nu aveai unde sa suni .....

sunt de parere ca tehnologia asta avansata, care ar trebui sa ne faca viata mai usoara, uneori ne cam incurca. ne cam pune bete-n roate si ne da emotii mai mari decat daca nu ar exista. sau poate mi se aplica doar mie, care, desi o fac pe viteaza si ma lupt cu balaurii pentru copilul meu, ma pierd toata si ma panichez daca nu ii aud glasul vesel, plin de chef de joaca.

in fine, pana diseara cand se intoarce, am tot timpul sa trec prin toate emotiile specifice mamicilor ai caror copii merg in excursie. macar sa se distreze copila si sa ramane cu ceva amintiri frumoase, ca grijile vin si se duc la mami.

sa aveti o zi cu emotii pozitive!