stiu, e ciudat titlul, dar astazi a fost un moment foarte simpatic cand, mergand cu metroul sa imi duc fetita la gradi, ea repeta in fiecare statie mesajul din difuzor. si cum folosea cativa decibeli, sa se faca auzita, i-am atras atentia, la un moment dat, ca oamenii din metrou au auzit-o deja pe doamna din difuzor si nu mai e nevoie sa repete si ea mesajul in gura mare.
dar dupa ce a spus a doua oara mesajul, am hotarat sa nu ii mai atrag atentia si sa o las sa se distreze cu usile si difuzorul. de ce am facut acest lucru? pentru ca am observat ca lumea in jur zambea. eu merg foarte rar cu mijloacele de transport in comun. astazi am fost nevoita sa duc eu fetita la gradi, pentru sotul meu joaca in deplasare in acest week-end (adica a mers impreuna cu colegii intr-un asa zis team-building, dar daca va spun ca sunt 8 baieti in delta dunarii, nu cred ca mai are rost sa explic ce se va intampla de fapt acolo).
si pentru ca eu nu stiu sa conduc (am permis de conducere, dar il am doar pentru situatiile de la banca sau mai stiu eu unde, cand iti trebuie si un al doilea act de identitate sa dovedesti ca tu esti de fapt), a ramas masina frumusel in parcare la bloc si ne-am pornit noi doua vitejeste spre metrou.
in metrou, autobuz, tramvai etc majoritatea calatorilor sunt indiferenti la ce se intampla in jurul lor. se gandesc la ce au de facut cand ajung la munca, poate isi fac planuri pentru week-end, poate fac meniul pentru vreo petrecere etc. cert este ca majoritatea au o fata daca nu posomorata, cel putin indiferenta. si atunci, cand am vazut ca sunt cateva persoane amuzate de jocul fetiteti mele, care se credea doamna din difuzor, am hotarat sa o las sa isi exerseze aptitudinile vocale. si desigur ca a facut asta si intre statii si cateva doamne din jur erau destul de amuzate.
si uite-asa, un simplu joc de copil, cateva vorbe spuse in joaca pot aduce un zambet pe un chip ingrijorat, poate chiar trist, pot face o persoana sa uite pe moment de gandurile personale si sa zambeasca la jocul nevinovat al unui copil.
diseara iar ma duc sa o iau de la gradi si vom merge tot cu metroul si voi urmari reactiile calatorilor, sa vad daca si dupa o zi de munca, la sfarsitul unei saptamani de munca, vor mai fi dispusi sa zambeasca la jocul unui copil.
sa aveti o zi frumoasa si plina de zambete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu