un simplu "multumesc!"

dar este intr-adevar atat de simplu? sau de fapt din acest "multumesc" deriva o sumedenie de alte fapte, vorbe etc? sau nu deriva, daca el nu este niciodata pronuntat....

am auzit si am spus la randul meu, de multe ori, prefer un simplu "multumesc" decat o recompensa materiala sau de alt fel. desigur, daca se poate sa le primesc pe amandoua ... asta e, traim intr-o lume materialista, daca nu ar trebui, cred ca sunt putini cei care ar munci, poate doar aceia care au ca si munca o arta, un hobby etc, dar sa nu ne indepartam foarte tare de la subiect.

asadar, un multumesc in locul altei recompense. atunci cand vezi ca ceea ce faci este apreciat de ceilalti, atunci cand simti sinceritate in glasul celui/celei care iti multumeste, atunci cred ca si data viitoare vei face cu drag ceva pentru persoana respectiva.

cum exemplele din viata de zi cu zi sunt cele mai concludente, voi veni cu unul pentru a ilustra "puterea lui multumesc!". la noi in cartier, ca in toate cartierele din Bucuresti, exista o covrigarie pe care noi o preferam. si in week-end, sau in alte zile libere, cand trecem pe acolo, fetita mea merge si cumpara "un covlig fala sale". intr-o sambata, sotul si copilul fiind somnorosi de dimineata, nu au vrut sa mearga cu mine la piata la cumparaturi. asa ca mi-am luat indemnul si sacosa si am pornit spre piata. dupa cumparaturile de pe lista si desigur, cateva care nu se regaseau pe lista si pentru care am primit comentariile de rigoare, m-am oprit, desigur, la covrigarie. in fata mea, 5 - 6 oameni. fiecare isi lua un covrig, o merdenea etc, dupa pofta, dupa buget, dupa solictarile celor somnorosi de acasa, care ii asteptau cu cumparaturile. niciunul din cei 5-6 oameni din fata mea nu a multumit atunci cand a primit produsul cerut. am ajuns si eu la rand si nu vreau sa ma dau rotunda ca ce politicoasa sunt eu, dar asa cum mie imi place sa aud multumiri, le ofer la randul meu, pentru ca, asa cum exista o vorba "nu ma doare gura" si mai ales cand impatcul e atat de mare. asa ca am luat eu cei doi covrigi aburinzi, am multumit si m-am pornit spre casa. numai ca ceva mi-a atrast atentia si mi-e retinut privirea la domnisoara care tocmai ca imi daduse covrigii - ei bine, fata ei s-a schimbat in momentul in care a auzit "multumesc". dintr-o figura as spune absenta, indiferenta pana atunci, dintr-o data a afisat un zambet, sincer, cald si a raspuns cu drag "cu multa placere!".

un cuvant poate aduce zambetul pe chipul unei persoane. si nu ma refer doar la domnisoara de la "covagalia" noastra preferata, ci sunt absolut convinsa ca si un CEO este incantat atunci cand angajatii, colaboratorii, mai stiu eu cu alte persoane mai interactioneaza el/ea in viata de zi cu zi la birou sau in viata personala, aude un "multumesc" sincer, care arata ca ceea ce a facut/spus este apreciat.

poate nu ma pricep foarte bine la vorbe, poate nu inteleg oamenii si situatiile foarte bine, dar stiu sigur ca mie cand imi multumeste cineva si o face si din tot sufletul, cu siguranta mi se umple inina de bucurie. spre deosebire de cei care considera ca "este treaba ta sa faci, multumirea vine la sfarsit de luna/de doua ori pe luna!" - a nu se intelege gresit, eu deocamdata nu m-am confruntat cu o astfel de situatie si sper nici sa nu mi se intample, dar am auzit ca se poate si asa.

cam atat, va multumesc pentru timpul acordat :)