saptamana trecuta mergem sa ii cumparam copilei pantofi sport. intram intr-un magazin cu specific, adica de articole sport, alegem modelul si o domnisoara ne intreaba:
- va pot ajuta?
- da, va rog. ne aduceti marimea 28 la modelul acesta?!
- a, la acest model nu avem marimi decat de la 30 in sus ......
- pai acesta din mana mea este marimea 29 .......
am pus imediat pantoful inapoi pe raft si am iesit glont din magazin. nu am mai asteptat nici sa imi spuna daca a avut vreodata, daca s-a produs vreodata acea marime sau daca nu are ea chef sa mearga in depozit sa verifice.
dar uite cum o vorba spusa aiurea te poate pune intr-o situatie neplacuta. fie ca domnisoara nu avea chef sa mearga sa verifice, fie ca chiar nu stia ce marimi are pentru modelul respectiv, cert este ca nu a reusit sa faca o impresie foarte buna. de obicei, eu nu mai intru in magazinul respectiv never ever. desi sunt constienta ca poate nu toti lucratorii comerciali sunt la fel, poate domnisoara avea o zi mai proasta, poate ... poate. dar la fel de bine si eu pot sa am o zi proasta, dar nu m-am dus tipand si urland la ea ca nu stie ce marfa are in magazin. am prefarat sa plec, desi probabil nici asta nu e cea mai buna abordare.
nu sunt genul de client "pe banii mei fac ce vreau", dar asa cum eu incerc sa imi fac treaba cat mai bine la locul meu de munca, asa consider si ca un lucrator comercial ar trebui sa procedeze. poate nu e cel mai bine platit loc de munca, poate conditiile de munca nu sunt cele mai bune, habar n-am, dar atat timp cat ti-ai asumat acel loc de munca, incearca sa make the most of it. ca poate pe langa salariu mai iei si procent din incasari si in urma unor situatii ca aceasta, cam scad incasarile .....
sa aveti o zi pe placul vostru!
luni, 25 august 2014
vineri, 22 august 2014
pareri diferite, de fapt total opuse
ca sa intelegeti exact despre ce vorbesc - de ceva timp ne-am luat pisica. si am dus-o, normal, la veterinar, sa ii face vaccinurile, deparazitarile etc etc.
acum 2 saptamani, gasim la cabinet un domn doctor foarte simpatic, pe care il rugam, pe langa sa faca vaccinul, sa si consulte putin pisica si sa ne dea ceva sfaturi, noi fiind total incepatori in ale animalelor de companie. ia domnul doctor pisica, o intoarce pe toate partile, si zice ca e foarte bine. eu zic: "blanita e ok? pare mancata/nemancata? poate nu facem noi ceva bine?". el zice: "stati linistita, e foarte bine, de mancat pare ca mananca foarte bine. sa nu va asteptati sa fie o pisica grasa, ca nu e conformatia ei de asa natura. e lunga si mai slaba si asa va fi mereu". bun, plec linistita de la cabinet ca ce treaba buna facem noi cu pisica noastra.
aseara mergem inapoi la cabinet, sa facem rapelul la vaccin (uite-asa am aflat si eu ca si la pisici se face rapel la vaccin, nu doar la copii). domnul acela simpatic nu mai era, in schimb era o doamna, despre care nu vreau sa ma pronunt. face vaccinul, mai intrebam una-alta, sotul meu o roaga, la fel ca data trecuta, sa intoarca pisica pe toate partile sa ne spuna daca e ok. raspunsul doamnei "cred ca nu e foarte bine hranita, ca pare cam slaba". eu, "mama pisicii", ma simt normal ranita in orgoliul meu de posesoare de animal de companie si replic "pai domnul doctor la care am fost acum 2 saptamani ne-a spus ca asa e rasa ei si ca nu va fi niciodata o pisica grasa". doamna, putin in dilema, nu prea stie ce sa raspunda. mai povestesc eu niste lucruri pe care nu le pot reda pe www si doamna concluzioneaza "sa ii urmariti comportamentul in urmatoarele cateva saptamani si daca totul e ok, inseamna ca asa e ea si totul e in regula".
pai si acum pe cine credem noi? repet, noi, incepatori in ale cresterii animalutelor de companie, hotarati, daca tot am marit familia, sa avem grija de noul membru, sa ii fie bine si sa fie bine ingrijita. trebuie sa recunosc ca doamna de ieri nu mi-a placut din prima, dar acum tind sa cred ca sunt si subiectiva, avand in vedere. si probabil voi crede ca de fapt nu are dreptate. mai mult decat atat, e normal sa vreau sa il cred pe domnul cel simpatic, ca el a zis de bine si cum sa vrei sa alegi varianta mai putin placuta?!
cred ca astel de lucruri se intampla in orice fel de conjunctura - in viata de zi cu zi, la serviciu, legat de copil, legat de coafura ta cea noua, de ultima rochie cumparata, de orice. inclinam sa credem parerea care ne convine mai mult, dar de unde stim care e de fapt cea buna?! poate domnul cel simpatic voia doar sa fie politicos, sau poate chiar se pricepea la rase de pisici. dar poate si doamna se pricepea si chiar a vazut ea prin coastele pisicii, ca sa zic asa ...... pe cine credem?! cum alegem parerea cea buna? stiu ca mai in toate cazurile ni se recomanda o a treia parere, dar de data asta nu e vorba de vreun diagnostic sau mai stiu eu, ceva de genul, asa ca .... repet intrebarea: noi pe cine credem?!
sa aveti un week-end pe placul vostru.
acum 2 saptamani, gasim la cabinet un domn doctor foarte simpatic, pe care il rugam, pe langa sa faca vaccinul, sa si consulte putin pisica si sa ne dea ceva sfaturi, noi fiind total incepatori in ale animalelor de companie. ia domnul doctor pisica, o intoarce pe toate partile, si zice ca e foarte bine. eu zic: "blanita e ok? pare mancata/nemancata? poate nu facem noi ceva bine?". el zice: "stati linistita, e foarte bine, de mancat pare ca mananca foarte bine. sa nu va asteptati sa fie o pisica grasa, ca nu e conformatia ei de asa natura. e lunga si mai slaba si asa va fi mereu". bun, plec linistita de la cabinet ca ce treaba buna facem noi cu pisica noastra.
aseara mergem inapoi la cabinet, sa facem rapelul la vaccin (uite-asa am aflat si eu ca si la pisici se face rapel la vaccin, nu doar la copii). domnul acela simpatic nu mai era, in schimb era o doamna, despre care nu vreau sa ma pronunt. face vaccinul, mai intrebam una-alta, sotul meu o roaga, la fel ca data trecuta, sa intoarca pisica pe toate partile sa ne spuna daca e ok. raspunsul doamnei "cred ca nu e foarte bine hranita, ca pare cam slaba". eu, "mama pisicii", ma simt normal ranita in orgoliul meu de posesoare de animal de companie si replic "pai domnul doctor la care am fost acum 2 saptamani ne-a spus ca asa e rasa ei si ca nu va fi niciodata o pisica grasa". doamna, putin in dilema, nu prea stie ce sa raspunda. mai povestesc eu niste lucruri pe care nu le pot reda pe www si doamna concluzioneaza "sa ii urmariti comportamentul in urmatoarele cateva saptamani si daca totul e ok, inseamna ca asa e ea si totul e in regula".
pai si acum pe cine credem noi? repet, noi, incepatori in ale cresterii animalutelor de companie, hotarati, daca tot am marit familia, sa avem grija de noul membru, sa ii fie bine si sa fie bine ingrijita. trebuie sa recunosc ca doamna de ieri nu mi-a placut din prima, dar acum tind sa cred ca sunt si subiectiva, avand in vedere. si probabil voi crede ca de fapt nu are dreptate. mai mult decat atat, e normal sa vreau sa il cred pe domnul cel simpatic, ca el a zis de bine si cum sa vrei sa alegi varianta mai putin placuta?!
cred ca astel de lucruri se intampla in orice fel de conjunctura - in viata de zi cu zi, la serviciu, legat de copil, legat de coafura ta cea noua, de ultima rochie cumparata, de orice. inclinam sa credem parerea care ne convine mai mult, dar de unde stim care e de fapt cea buna?! poate domnul cel simpatic voia doar sa fie politicos, sau poate chiar se pricepea la rase de pisici. dar poate si doamna se pricepea si chiar a vazut ea prin coastele pisicii, ca sa zic asa ...... pe cine credem?! cum alegem parerea cea buna? stiu ca mai in toate cazurile ni se recomanda o a treia parere, dar de data asta nu e vorba de vreun diagnostic sau mai stiu eu, ceva de genul, asa ca .... repet intrebarea: noi pe cine credem?!
sa aveti un week-end pe placul vostru.
miercuri, 20 august 2014
dus cu ... vorba
unii oameni au un talent fantastic de a te duce cu vorba. stiu sa iti prezinte lucrurile in asa fel incat sa nu te superi, sau sa nu ceri mai mult, sau mai multe detalii sau chiar sa te simti vinovat ca ai indraznit sa intrebi ceva.
sau unii oameni au un talent de a prezenta o situatie care tie ti se pare cam gri, intr-o lumina atat de roz, ca la urma te intrebi cum de nu ai vazut-o si tu asa de la bun inceput.
eu cred ca este o tactica prelucrata de-a lungul anilor si iti trebuie niste instrumente mentale foarte bine puse la punct si destul de avansate ca sa poti sa faci asa ceva. cred chiar ca daca nu ai innascut un astfel de talent, nici nu reusesti sa ajungi la asemenea performante, oricate cursuri de comunicare, persuasiune, public speaking etc etc ai face.
pe de alta parte, cred ca si cei din partea care asculta, se lasa influentati. ca pana la urma, ne place sa auzim lucruri bune in locul unora mai putin placute, ne place sa fim laudati chiar daca poate nu am facut nicio mare inginerie, ne place sa primim feedback pozitiv (ca tot e termenul la mare cautare in zilele noastre). si atunci, cred ca si ascultatorul, cu sau fara voia lui, se lasa dus cu vorba si influentat intr-o anume directie, chiar daca, poate stie prea bine ca nu chiar intr-acolo voia sa se indrepte in the first place.
in fine, recunosc ca mi-ar placea si mie sa stiu sa fac pe cineva din vorbe, cum se spune, ca as iesi dintr-o gramada de situatii anapoda. dar cred ca mai am de lucrat la acest skill, poate nu il voi stapani niciodata, dar incerc si fur idei de peste tot :).
sa aveti o zi pe placul vostru.
sau unii oameni au un talent de a prezenta o situatie care tie ti se pare cam gri, intr-o lumina atat de roz, ca la urma te intrebi cum de nu ai vazut-o si tu asa de la bun inceput.
eu cred ca este o tactica prelucrata de-a lungul anilor si iti trebuie niste instrumente mentale foarte bine puse la punct si destul de avansate ca sa poti sa faci asa ceva. cred chiar ca daca nu ai innascut un astfel de talent, nici nu reusesti sa ajungi la asemenea performante, oricate cursuri de comunicare, persuasiune, public speaking etc etc ai face.
pe de alta parte, cred ca si cei din partea care asculta, se lasa influentati. ca pana la urma, ne place sa auzim lucruri bune in locul unora mai putin placute, ne place sa fim laudati chiar daca poate nu am facut nicio mare inginerie, ne place sa primim feedback pozitiv (ca tot e termenul la mare cautare in zilele noastre). si atunci, cred ca si ascultatorul, cu sau fara voia lui, se lasa dus cu vorba si influentat intr-o anume directie, chiar daca, poate stie prea bine ca nu chiar intr-acolo voia sa se indrepte in the first place.
in fine, recunosc ca mi-ar placea si mie sa stiu sa fac pe cineva din vorbe, cum se spune, ca as iesi dintr-o gramada de situatii anapoda. dar cred ca mai am de lucrat la acest skill, poate nu il voi stapani niciodata, dar incerc si fur idei de peste tot :).
sa aveti o zi pe placul vostru.
marți, 19 august 2014
"sorry seems to be the hardest word!"
si daca totusi nu e asa?
de ce mereu se spune ca e foarte greu sa ne cerem scuze, sau sa recunoastem ca am gresit si sa suportam consecintele? in general, se pare ca barbatii isi cer scuze foarte greu dupa ce fac o nefacuta si nu si-ar cere scuze in ruptul capului. dar sunt si femei la fel de incapatanate, care cred ca nu isi cer scuze din ambitie, nu pentru ca nu ar fi constiente ca au gresit si nu ar vrea sa repare ce au facut/spus.
personal, nu cred ca e chiar asa de complicat sa iti cer scuze. pe principiul "greseala recunoscuta e pe jumatate iertata", eu prefer sa imi asum cele spuse/facute si sa imi cer scuze, daca e cazul. dar ce te faci atunci cand iti ceri scuze sau primesti scuzele, depinde de ce parte baricadei esti, si acestea nu prea mai conteaza?! adica da, apeciez ca X sau Y si-a cerut scuze, apreciez ca a recunoscut ca a facut/spus ceva anapoda, dar se mai poate repara cumva situatia doar prezentandu-ti scuzele? what's done it's done si daca chiar nu se mai poate reveni asupra situatiei, ce te faci? accepti scuzele, le apreciezi si incerci sa move on, ca si asa viata asta e prea plina de rele ca sa pui la suflet toate "nimicurile"...... si de altfel, de oricare parte ai baricadei esti, tot e cam aiurea. ca si cel care isi prezinta scuzele, e clar ca nu e in cea mai fericita postura. si atunci ce faci? te faci ca nu iti pasa de scuzele prezentate, te dai ranit in continuare sau accepti situatia exact cum s-a intamplat, accepti scuzele si, cum spuneam, move on?!
well, eu voi mai reflecta o vreme la acest aspect, pentru ca inca nu stiu care este cea mai buna abordare. de felul meu, sunt iertatoare, dar cateodata o mai aud pe mama spunand "dar mai pune-te si pe tine pe primul loc, sa nu iti mai pese intotdeauna de ceilalti!". voi ce ziceti?!
sa aveti parte de o zi fara scuze, de nicio parte.
de ce mereu se spune ca e foarte greu sa ne cerem scuze, sau sa recunoastem ca am gresit si sa suportam consecintele? in general, se pare ca barbatii isi cer scuze foarte greu dupa ce fac o nefacuta si nu si-ar cere scuze in ruptul capului. dar sunt si femei la fel de incapatanate, care cred ca nu isi cer scuze din ambitie, nu pentru ca nu ar fi constiente ca au gresit si nu ar vrea sa repare ce au facut/spus.
personal, nu cred ca e chiar asa de complicat sa iti cer scuze. pe principiul "greseala recunoscuta e pe jumatate iertata", eu prefer sa imi asum cele spuse/facute si sa imi cer scuze, daca e cazul. dar ce te faci atunci cand iti ceri scuze sau primesti scuzele, depinde de ce parte baricadei esti, si acestea nu prea mai conteaza?! adica da, apeciez ca X sau Y si-a cerut scuze, apreciez ca a recunoscut ca a facut/spus ceva anapoda, dar se mai poate repara cumva situatia doar prezentandu-ti scuzele? what's done it's done si daca chiar nu se mai poate reveni asupra situatiei, ce te faci? accepti scuzele, le apreciezi si incerci sa move on, ca si asa viata asta e prea plina de rele ca sa pui la suflet toate "nimicurile"...... si de altfel, de oricare parte ai baricadei esti, tot e cam aiurea. ca si cel care isi prezinta scuzele, e clar ca nu e in cea mai fericita postura. si atunci ce faci? te faci ca nu iti pasa de scuzele prezentate, te dai ranit in continuare sau accepti situatia exact cum s-a intamplat, accepti scuzele si, cum spuneam, move on?!
well, eu voi mai reflecta o vreme la acest aspect, pentru ca inca nu stiu care este cea mai buna abordare. de felul meu, sunt iertatoare, dar cateodata o mai aud pe mama spunand "dar mai pune-te si pe tine pe primul loc, sa nu iti mai pese intotdeauna de ceilalti!". voi ce ziceti?!
sa aveti parte de o zi fara scuze, de nicio parte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)